"«Eu când vreau să fluier, fluier» este un film despre adolescenţă şi dragoste", spune regizorul Florin Şerban. "Este povestea unui puşti aflat într-o situaţie limită, un puşti care vrea să iubească, vrea să îşi facă datoria", adaugă acesta. Florin Şerban, care debutează astfel în lungmetraj, a studiat regia de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) şi la Columbia University, New York.

A avut premiera mondială în primul weekend al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, pe data de 13 februarie 2010.

"De când m-am apucat de scenariu cu Florin, proiectul a mers foarte bine", spune coscenaristul şi producătorul lungmetrajului, Cătălin Mitulescu. "Filmul e foarte puternic. O să vă surprindă. Competiţia la Berlin e cel mai bun lucru care i se putea întâmpla pentru a fi lansat", adaugă el.

În centrul atenţiei este Silviu (debutantul George Piştereanu), un puşti de 18 ani deţinut într-un penitenciar pentru delincvenţii juvenili. Silviu mai are doar câteva zile până la eliberare, dar aceste zile se transformă într-o adevărată veşnicie când fratele lui mai mic, Marius (Marian Bratu, copilul din Lampa cu căciulă), îl vizitează pentru a-i spune că mama lor a venit în ţară şi are de gând să-l ia cu ea în Italia, unde locuieşte acum. Ne dăm repede seama de ce Silviu se împotriveşte cu ardoare acestei decizii şi este în stare de orice pentru a-şi împiedica mama (Clara Vodă, excelentă) să-i ia fratele. Cu o extraordinară economie de mijloace (fără coloană sonoră, replici puţine, gesturi tăcute, protagonist filmat din spate), Florin Şerban construieşte o tensiune excelentă, pe care o foloseşte imprevizibil.

La cei doar 20 de ani ai săi, George Piştereanu reuşeşte un rol excelent, care l-ar putea arunca chiar în vizorul juriului festivalului, într-o fericită schimbare faţă de anii anteriori când doar actori în vârstă au reuşit să atragă atenţia şi să primească un Urs de Aur pentru interpretarea lor. Piştereanu reuşeşte să-i dea personajului său verosimil şi o energie convingătoare, dar mai ales un melanj interesant de sfioşenie şi hotărâre. Dezlănţuirilor de fiară întărâtată le urmează scene cu totul şi cu totul candide, ceea ce-l fac pe Silviu şi mai puternic şi credibil, un adult în stare de orice pentru a-şi atinge scopul şi în acelaşi timp un copil mare, căruia "cel mai mult şi mai mult îi place să mănânce pizza".

Un alt lucru important, Piştereanu se identifică perfect în grupul de actori amatori strânşi de Florin Şerban în timpul unor ateliere de actorie de centrele de corecţie din ţară. Fără ca vreunul din aceştia să iasă în evidenţă, cei 10-15 tineri dau un aer de credibilitate perfectă acestei poveşti al cărei deznodământ te poate lua prin surprindere. Clara Vodă fură o scenă importantă, iar Ada Condeescu este perfectă în rolul Anei, studenta venită să facă chestionare cu deţinuţii şi prinsă în poveste un pic mai mult decât şi-ar fi dorit. (cinemagia.ro)

Sinopsis

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.

Trailer Eu când vreau să fluier, fluier