De-a lungul ultimilor 25 de ani, Antony Gormley a revitalizat imaginea umană în sculptură printr-o investigaţie radicală a corpului ca loc de memorare şi transformare, folosindu-şi propriul corp drept subiect de studiu.
Din 1990 el a explorat relaţia omului văzut ca un corp, cu alte corpuri, prin creaţii ca Allotment, Critical Mass, Another Place, Domain Field, şi Inside Australia. Lucrările sale recente implică sisteme energetice, câmpuri şi vectori, în detrimentul masei şi al volumului, fapt evident în lucrări ca Clearing, Blind Light, Firmament şi Another Singularity.
Operele lui Antony Gormley au fost intens expuse în locuri ca Whitechapel, Tate, Galeriile Hayward, British Museum şi White Cube, şi internaţional la muzee ca Louisiana Museum în Humlebaek, Galeriile de Artă Corcoran în Washington DC, Irish Museum of Modern Art în Dublin şi la Kölnischer Kunstverein în Germania.
mai mult »
Norman Percevel Rockwell , născut la 3 februarie 1894, a fost un desenator, ilustrator şi pictor american. Lucrările sale s-au bucurat şi continuă să se bucure de o deosebită popularitate în Statele Unite, unde Rockwell este cunoscut mai ales pentru ilustraţiile sale. Acestea au devenit faimoase prin aparţia pe coperta revistei The Saturday Evening Post, la care Rockwell a colaborat timp de peste patruzeci de ani.
Cariera lui a inceput pe cand avea 18 ani, in 1912, cand a ilustrat pentru pirma data o carte. Era vorba despre Tell Me Why: Stories about Mother Nature a lui Carl Claudy. Un an mai tarziu, Rockwell a ajuns sa faca ilustratiile pentru revista Boy’s Life, iar in timpul celor trei ani petrecuti in redactie a pictat prima lui coperta, Scout at Ship’s Wheel. In 1916 se angaja la Post, si picta 8 coperte in primul sau an acolo.
Citeşte în continuare…
M. Tóth Géza s-a născut în 1970, este fondator al studioului de animaţie Kedd (Marti). Din 1995 este profesor la Universitatea de Arte Moholy-Nagy. 
A predat în mai multe instituţii internaţionale, precum Royal College of Art – London, Filmakademie Baden-Württemberg – Ludwigsburg, National Institute of Design – Ahmedabad.
Este autorul şi editorul a multor articole, capitole şi cărţi de pedagogie şi teorie media. Ca regizor, el a creat mai ales filme de scurt metraj (Icar, Maestro, Ergo, Mama), experimente de artă globală (XZY, Mandarinul Minunat, Castelul Printului cu Barba Albastra) dar şi seriale de animatii de televiziune (spoturi pentru canalul TV VIVA, desene animate moderne).
Creatiile lui au participat cu succes la mai mult de doua sute de festivaluri si au castigat peste de 60 de premii, printre care si nominalizarea pentru cel mai bun scurtmetraj de animatie la Academia de Film din SUA (Maestro, 2007).
Scurtmetraje de animatie
Icar, scurtmetrajul de animatie de 5 minute este lucrarea de diploma a lui M. Tóth Géza din 1996, pentru studiile de Master din cadrul Universitatii Maghiare de Arta Decorativa. Acesta a participat la mai multe festivaluri si a fost nominalizat pentru Ursul de Aur, la Festivalul din Berlin, în 1997.
mai mult »
Salvador Felipe Jacinto Dali I Domenech, cunoscut mai târziu lumii artistice ca Salvador Dali, s-a născut pe 11 mai 1904 în micul orăşel Figueres, Spania, 
situat la poalele Pirineilor, la aproximativ 30 de kilometri de graniţa franceză cu Catalonia. Fiul unui notar, Dali şi-a petrecut copilăria în Figueres şi la Cadaques, unde familia mergea adesea în vacanţă; acolo generoşii părinţi i-au construit şi primul său atelier. Va locui mai târziu împreună cu soţia sa, Gala, în Portul Lligat din apropiere, iar multe dintre tablourile sale vor fi o mărturie a iubirii sale pentru Spania.
Dali atribuie „dragostea sa pentru tot ce e împodobit si extravagant, pasiunea pentru lux şi îmbrăcămintea orientală“, unei auto-proclamate descendenţe arabe; el pretindea ca strămoşii săi au origini maure.
Imaginaţia lui Dali nu cunoştea limite, la fel şi comportamentul său megaloman şi neobişnuit, cu care atrăgea atenţie asupra sa. Acest lucru îi obosea uneori pe fanii săi şi îi irita pe critici, căci excentricităţile sale atrăgeau câteodată mai multă atenţie decât arta sa.
Citeşte în continuare…
" Eu sunt doar un biet pictor, şi penelul este instrumentul meu de exprimare, pe care cerul mi l–a pus în mână. Posesia şi dezvoltarea opiniilor teoretice nu–mi revin".
Pictura lui Cézanne a avut un uriaş impact asupra artei secolului al XX–lea, incluzând şi arta abstractă. Chiar din timpul vieţii sale câţiva contemporani încearcă să–i folosească experienţa. Mult îi datorează Van Gogh (1853 – 1890), Gauguin (1848 – 1903). Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări.
De la Cézanne pornesc aproape toate curentele artistice ale secolului al XX–lea. Simboliştii, prin Maurice Denis (1870 – 1943), văd şi ei în Cézanne pe unul din maeştrii lor. Matisse (1869 – 1954) spune următoarele: ”Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”.
Picasso (1881 – 1971), întemeietorul cubismului, ştie cât îi datorează înaintaşului său, al cărui moştenitor cel mai credincios este fără îndoială. După moartea lui Cézanne, el pictează în scurt timp, în 1907, tabloul Domnişoarele din Avignon care este în acelaşi timp un omagiu faţă de tabloul Marile baigneuse al precedesorului său şi o declaraţie a faptului că „preia ştafeta”.
Paul Cézanne trebuie să aştepte secolul al XX-lea, pentru ca publicul şi critica să-i preţuiască într-adevăr geniul. În timpul vieţii aceştia l-au criticat pe Cézanne, dar în prezent este considerat cel mai mare înnoitor al veacului al XIX-lea. Opera vieţii sale a inspirat numeroase curente artistice moderne.
Citeşte în continuare…
.jpg)
Recomandăm