La Bătălia viorii de pe 14 februarie 2010 descalecă la Bucureşti nu un cruciat în platoşă de oţel ci o muză de la soare răsare înarmată cu arcuş şi o lucrare proaspăt ieşită de sub condei. Tânăra violonistă Sarah Chang, născută din părinţi coreeni în Statele Unite va interpreta în premieră românească piesa Fantezie a renumitului compozitor american de origine greacă Christopher Theofanidis.

Lucrarea în trei părţi e dedicată violonistei Chang şi a fost scrisă de Theofanidis în urmă cu trei ani când muzicianul era "artist in residence" al Orchestrei Simfonice din Pittsburg.

"Îmi face mare plăcere să compun pentru tineri interpreţi", declară Theofanidis

mai mult »

Este 2010 un an ca oricare altul? Sigur, răspunsul depinde de perspectiva din care privim… Fără să fie bogat în aniversări, începutul deceniului al doilea al acestui secol anunţă şi marcarea unor comemorări de mare impact, aduceri-aminte distribuite uniform pe scara timpului, din perioada Barocului până la mijloc de secol XX.

Personalitatea cu cea mai mare „vechime” este Alessandro Scarlatti (n. la Palermo în 1660 – d. la Napoli, în 1725), fondatorul şcolii de operă napolitane, (tatăl şi-mai-cunoscutului Domenico Scarlatti), de la naşterea căruia se împlinesc 350 de ani. Creaţia sa este marcată de pasiunea pentru operă şi de compunerea multor partituri vocal-simfonice din genul missei şi al oratoriului. Probabil cea mai cunoscută pagină din muzica sa rămâne aria lui Sextus “O cessate di piagarmi, O lasciatemi morir!” din opera Il Pompeo.

300 de ani au trecut de la naşterea lui Giovanni Battista Pergolesi (n. la Jesi, în 1710 – d. la Pozzuoli, în 1736), compozitorul-violonist-organist care s-a impus ca unul dintre primii maeştri ai operei comice. În ciuda faptului că a murit la doar 26 de ani, maestrul italian a intrat în istoria muzicii prin comedia muzicală La serva padrona, una dintre cele mai reprezentate opere din perioada de început a secolului XVIII.

Dar „greii” abia acum urmează: „colegi” de generaţie, Frédéric Chopin şi Robert Schumann s-au născut, ambii, în 1810, primul în Polonia iar celălalt în Germania. Amândoi şi-au pus amprenta în mod decisiv asupra romantismului, ambii au fost pianişti-compozitori, ambii sunt astăzi cântaţi pe toate meridianele, chiar dacă Chopin (în cei doar 39 de ani de viaţă) s-a limitat în principal la muzica pentru pian. Primul virtuoz al acestui instrument din perioada modernă, Chopin a fost o personalitate charismatică ale cărui miniaturi nu pot lipsi din repertoriul oricărui interpret din ziua de azi, fie că vorbim despre Poloneze, despre Valsuri, Nocturne, Studii etc. Schumann (care i-a supravieţuit încă 7 ani) a avut timp să se aventureze şi în zona liedului şi a simfoniei, ca să citez doar două domenii în care reuşitele sale au fost comparabile cu cele din sfera creaţiei pentru pian, ca şi în domeniile jurnalismului şi muzicologiei. mai mult »