Pictura de sub seifuri, lumina de afară, sunetul apelor, murmurul pădurilor, profilul nebun al culorilor în cerul îndepărtat, acest mormânt străjuit de atât de multe amintiri care ne încântă pe toți. Locul unde viața a intrat cu violență și determinare, unde egoismul și gândul au fost asociate într-un efort comun cu victoria, au darul de a ne oferi ca și trecători o abundență de lucruri pe care secolele le-au adunat în termeni de obscuritate și energie continuă.
Cimitire venerabile au fost mereu ca o sursă de energie pentru mine mai mult decât exemple estetice. Nu venim aici pentru a găsi modele frumoase în umbra zidurilor care au stat în fața atacurilor nebunești ale armatelor inamice, ci pentru ecoul acelor mari încercări și intuiții nebănuite de același fel. O amplificare a speranței, asta am găsit în Argeș, Hurez și aici, în Cozia; o expansiune a forțelor noastre de a spera, un impuls la a ne pierde pe noi în destinele acestei națiuni, convinși că vor veni și vremuri bune.
Orașele sunt toate lăsate la o parte, ca și când le-ar fi teamă de viitorul apelor. Curgând nepăsător, pacifist, de la Slatina în jos, Oltul își dezvoltă valurile încete prin tot mai multă câmpie, deranjat pe alocuri de câteva insulițe de nisip. Însă adevărata splendoare îi stă în apropierea lui de munți. Odată ce a ieșit din dedesubturile rocii, Oltul pare că uită cultura legendelor sale și, lăsând la o parte mantia istoriei și mirajul trecutului, se pierde într-un impersonalitate amuzantă. De la Râmnicul Vâlcea în sus, adevărata lui frumusețe specifică începe. Varietatea și frumusețea naturală a Munților Făgăraș îi pune în valoare curgerea deasupra pădurilor.
Orașul, în fapt, este ca un martor la frumusețile ce va să vină. Încoronat ca o doamnă cu coroană, compus din biserică, celule și case ale diecezei care sunt desenate pe spatele unei orhidei, cu străzile lui nesigure și vilele în fața cărora stau grădini de trandafiri, cu așezările de sine stătătoare din domeniul cultural, cu atmosfera primitoare de case și provincialul diligent tenace, Râmnicul Vâlcea însumează în câteva imagini simple caracterul Romanianismului integral, care începe aici și se termină în Munții Ciuc și Harghita.