Filmul se bazează pe povestea “Petru și Lupul” și este acompaniat muzical de scrierile lui Sergei Prokofiev pentru povestea din 1936. Ca și alte filme scurte de animație cum este acesta, Omul de zăpadă nu are replici bazate pe muzică și acțiune care să spună povestea.
O nouă piesă a muzicii lui Prokofiev a fost realizată pentru a acompania filmul și versiunea pentru televizor. Piesa a fost realizată cu ajutorul Orchestrei Filarmonice din Londra, sub batonul dirijorului Mark Stephenson.
Petru și lupul a câștigat mai multe premii internaționale, inclusiv Oscarul din 2008 pentru cel mai bun film animat, un premiu entru cel mai bun TV special la British Animation Award în 2008, marele premiu sau Cristalul Annecy și premiul audienței la Festivalul Internațional de Film Annecy, Trandafirul de Aur pentru artă dramatică la Rose d’Or în 2007, premiul Pulcinella pentru cel mai bun program TV european la Festivalul Desenelor din Italia în 2007, dar și premiul special la Festivalul Kork Animated International în Ucraina în 2007. A fost nominalizat pentru un BAFTA, un premiu al Societății de Televiziune Regală și un Cartoon d’Or, toate în 2007.
Descriere
La marginea pădurilor dese ale Rusiei, unde lupii încă vânează, stă o mică colibă împrejmuită de un gard înalt, mare. Aici Petru trăiește cu bunicul lui morocănos. Bunicul nu îi permite lui Petru să meargă în pădure. Petru are un prieten, pe Rățușcă cel cuminte, cu care își petrece vremea în curtea bunicului. O pasăre cu o aripă lovită își face apariția în curte. Pasărea este foarte grăbită și îi face semn lui Petru să meargă în pădure. Cu inima bătându-i tare în piept, Petru se lasă ușor deasupra bunicului și a pisicii lui grase, ia cheile și pleacă.
Petru se distrează de minune alături de amicii lui în codru. Ajută pasărea să zboare folosind un balon și niște sfoară. După care merge la patinat pe un lac înghețat. Cu toții în afară de pisică. Pisica fuge după pasăre însă, din cauză că e grasă, sparge gheața și cade în apă. Bunicul se trezește și își dă seama că Petru e în pădure. Foarte supărat, își ia pușca și fuge afară. Îl ia pe Petru de pe gheață și îl trage înapoi în curte.
Dintr-o dată, se lasă o liniște deasupra pădurii. Petru se uită printr-o gaură din gard și vede lupul la capătul codrului. Ceva mai târziu, lupul prinde Rățușca, o mușcă, după care o înghite fără să răsufle. Petru ia o plasă grea pe umeri și sare gardul, după care se urcă într-un copac înalt. Petru cade din pom iar lupul îl atacă. După o luptă crâncenă, Petru îl prinde pe lup.
Bunicul ia mașina și duce lupul capturat în oraș, cu Petru care șade trimufal pe cușca lupului. Vânătorii orașului ajung și ei și îl amenință pe lup cu armele. Petru deschide cușca lupului, iar acesta fuge mâncând pământul înapoi în codru.
Finalul este complet diferit față de versiunea originală în care credem că lupul este de fapt trimis la zoo. Totodată, filmul nu oferă vreo informație, așa cu face povestea inițială, dacă Rățușca este sau nu încă în viață, în burta lupului.