Matei Basarab

 

În anii de liceu, pe care i-a început la “Matei Basarab” și i-a finalizat la “Mihai Viteazul”, unde Horia a fost remarcat ca fiind o oaie faină, un fotbalist grozav și un desenator excelent. Prietenii din liceu își amintesc… Branch era tipul de coleg admirabil, gata să își dea și haina de pe el… Însă era totodată un mare fan al pariurilor; unele erau cel puțin excentrice: era capabil să mănânce o muscă doar ca să câștige o pâine… Liceul era condus de către istoricul literar Gheorge Bodgan-Duică (1886—1934), interesat chiar și de presitigul sportiv al elevilor.

 

Horia și mai tânărul Catul Bogdan (n. 1897) erau protejații profesorului de istorie și filosofie, Enache Ionescu, care îi acompania în excursii, făcând desene pentru studiul despre monumentele arhitecturale. Personalități marcante din lumea liceelor, oameni de o amabilitate rară, Otilia și Enache Ionescu invitau duminica elevii lor favoriți la cină, încurajându-i spre ce să se îndrepte în viață în funcție de talentele lor. I-au împins urgent pe Horia și pe Catullus spre desen. De fapt, acești copii expuseră deja în acuarelă.

 

După absolvire, Horia intră în școala superioară de arhitectură în 1913, cu sprijinul profesorului Emil Pangrati (1864-1931) după care la Ministerul Lucrărilor Publice. Aici, sub bagheta lui Ion Mincu (1852-1912) – care moare un an mai târziu – promovează căutarea unui stil național.

 

Școala funcționa într-o clădire de pe strada Brezoianu, peste drum de redacția ziarului Universul. Cele patru etaje – dintre care unul ocupat de apartamentul directorului – erau prea mici pentru ca cei câțiva studenți să își țină clasele. Laboratoarele de modelat și ornamente erau așezate la parter, într-o clădire demolată în 1927, aflată la capătul drumului străzii Biserica Enei, unde fosta aripă a Institutului de Arhitectură Ion Mincu urma să fie construită între 1912 și 1927.