Delectarea privirii la Iași
Iași este un oraș cu istorie lungă, care are mai multe laturi, substraturi ale fabricii urbane care sunt trecute prin tunelul timpului, și curente de toate felurile. Prin această complexitate urbană, Iașiul are ceva de oferit la aproape fiecare colț de stradă, în fiecare loc unde pașii călătorului se opresc pentru a lăsa privirea să se delecteze. Abundent în monumente și simboluri, noi sau mai vechi, dar și în mărci ale trecutului, dar și ale noului, există o simbioză permanentă și o estetică specială aici.
Clar că modul în care expansiunea modernului în dezvoltarea orașului a știut să asimileze și să pună în valoare polurile istorice ale Iașului vechi nu au dus la cele mai fericite rezultate mereu, urbane sau sociale, în ceea ce privește orientarea în oraș. În ciuda atitudinii specifice a pieței economice cu are românesc, elementele care te lovesc ale ferestrei de privire sunt capabile să rețină, cel puțin în parte, caracterul și poziția trecutului, chiar dacă nu știm pentru cât timp. Din acest motiv, o să încerc să analizez planul Iașului pentru a privi prin perspectiva situației curente și respectiv ochii trecutului.
Din fericire, clădirile istorice importante ale orașului (poate că și din cauza dezvoltării lente a orașului) au reușit să stea departe de a fi vecine cu giganții arhitecturii corporative. Mă refer aici mai ales la clădirile mai vechi pentru că unele clădiri moderne au reușit să devină adevărate simboluri și indexări ale “cetății” (multe fiind doar simboluri de tranziție a pieței economice).
Axele vechi ale orașului, desenate cu sute de ani în urmă, au reușit să se impună în fața tendințelor urbanistice ale secolelor 20 și respectiv 21.