Efort uman delăsător

 

Prin această infinitate, drumul căii pare ca un efort uman delăsător. Pădurile cu luntrii largi așteaptă pentru cine știe ce descălecare legendară. Copaci întortocheați, care au văzut armate cu coifuri de alamă și costume de argint, păzesc somnul ciobanului. Când treci pe aici, uiți de timp. De-a lungul drumului vom întâlni din nou o figură războinică.

 

Este pădurea Făgăraș cu celebrul castel și Feldioara unde Petru Rareș a luptat odată. Zidurile sunt în ruine. Vacile revin acasă prin porțile satului seara. Iarba crește printre șanțurile înfundate, iar casele umplu fortăreața. Pacea a fost lăsată în aceste locuri pentru totdeauna. Marele moment al Oltului este pe terminate. În valea Brașovului, curge printre malurile pline de acacia. Apoi urmează ultima curbă către nord, înainte de Sfântul Gheorge.

 

Ne apropiem de sursa marelui râu. Imediat după izvor, de la Madifalău la Miercurea Ciuc și de la Miercurea Ciuc la Tușnad și Sf. Gheorge, priveliștea este una de frumusețe tinerească. Peisajul va avea mereu frumuseți anecdotice și colțuri intime. Este ca și când toate ilustrațiile vii ale poveștilor din copilărie ni se înfățișează. Asta pentru că Oltul traversează țara ca un erou viața.

 

Aici găsești epoca grozavă a copilăriei, momentul adolescenței din valea Brașovului, epoca ascensiunii și a pregătirii pentru acțiune din munții Făgăraș, chinurile de a cucerii pământul din ruptura Carpaților, bucuria succesului cu vițele de vie din Drăgășani înainte de apa mării în care curge moartea fină, plină cu nave și îngrădită de orașe.