Arta Pop
Pop Art este noua artă a publicului larg. Lawrence Alloway numește acest tip de artă un grup de oameni aduși laolaltă pentru a aduce arta mai aproape în viața de zi cu zi. Curentul artistic apare în același timp în SUA și Marea Britanie, bazat pe ara populară (arta culturii populare). A răsărit dintr-o eră a prosperității economice, dar și neajunsuri politice. Analizează societatea de consum (există momente în care o laudă, această societate, dar și momente în care o critică). În arta pop, granița dintre artă și publicitate dispare, iar arta devine o afacere.
În Anglia, emergența artei pop este conjugată cu cea a Grupului Independenților, care îl include pe Richard Hamilton și Eduardo Paolozzi (pictori), Reyner Banham (istoric de artă și critic), Peter Smithson (arhitect), și fotograful Henderson.
Întâlnirile au loc în mod regulat pentru a discuta subiecte care au fost slab dezbătute până atunci, cum ar fi mașinile, cibernetica sau muzica rock and roll. Expoziția de la Whitechappel art Gallery (1956) numită “Aceasta este mâine”, care prezintă temele fundamentale are artei pop, publicitatea și media, va fi considerată locul de naștere a acestei noi direcții.
“Și totuși nu, arta nu transformă nimic, este o formă pură. Artiștii nu au lucrat niciodată cu modele, ci doar cu una sau mai multe culori.” (Roy Lichtenstein)
Arta pop americană a luat naștere în anii 60, când versiunea englezească, o victimă a propriului succes și valoare, începea să intre într-o fază a declinului.
Ca și în Anglia, temele și motivele creației sale erau detașate de viața de zi cu zi, de la topicuri pecum fascinanta tehnologie, producția în masă, în care arta pop în versiunea engleză era mai critică și mai implicată politic, în timp ce artiștii americani se rezumau la a prezenta realitatea, fără să atace sau să acuze.
Sub influența lui John Cage, elementul determinant al artei pop americane este la începutul “începuturilor”. Acest experiment permanent susține introducerea de elemente externe artei. Ray Johnson apreciază în mod deosebit colajele, introudcerea sunetelor în muzică și a obiectelor în pictură.
Acesta va fi urmat de către alți artiști pop cum sunt Jim Dine, George Brecht sau Robert Whiteman, care crează colecții de obiecte sau fragmente ale acestora, cu imagini și activități umane (Pachetul Vieții), situații create în spații artificiale (colaje eco) care se axează în special pe gesturi și timp, inundând vizitatorul cu toate simțurile, sunetele și mirosurile.
În 1960, cel mai notabil artist pop, Andy Warhol, inițiasă seria de sticle și doze Coca-Cola. Andy Warhol realizează interpretări ale obiectelor casnice, produse industriale, sau motive de publicitate. Mai târziu introduce în picturile sale fragmente din cărțile cu benzi desenate, cu precădere structuri elastice. Reproduce totodată obiecte în mărime naturală.
Andy Warhol aplică tehnica picturii pe ecran, care îi permite să repete multiplicarea motivului, fapt ce îi aduce mulți fani.
“Artiștii pop au creat picturi pe care fiecare om care a trecut pe Broadway a putut să le recunoască într-o secundă: toate aceste lucruri moderne superbe pe care expresioniștii abstracți au încercat să le facă date uitării.” (Andy Warhol)
Prima expoziție a pop artei americane a declanșat un răspuns negativ de la public, însă de-a lungul timpului, direcția acesteia a început să fie luată mai în serios, mai ales datorită expoziției retrospectivă dedicată colajului și ambalajului, organizată de către Muzeul de Artă Modernă din New York. Numelor deja menționate le sunt adăugate cele ale artiștilor Claes Oldenburg, Larry Rivers, Robert Indiana, Wayne Thiebaud și altele.
Galerie de imagini – Pop Art