Operele lui Călinescu

În capitolul IX din “Creangă-tatăl și Creangă-fiul” contrastul dintre marele scriitor și succesorul său inconsistent este adus în vedere și mai puternic. Constantin are și el aspirații de scriitor, însă sunt despre altele: Greutatea existenței, Industria și comerțul în România, Memorii în legătură cu stabilimentul Consiliului despre monopolul țigaretelor, Miss Maria și Copilul Casei.

Până la stabilimentul monopolului statal, CI Creangă vinde țigarete. Devine totodată cel care se ocupă de pagina de anunțuri de muncă, pe care o zărește pe o plajă în Constanța, sub o umbrelă cu reclame pe ea. După care are de-a face cu prăjituri Moldovenești, chiloți, ceaiul Pax, și torturi. Are în lucru și confecțiile de la “Ca la mama acasă”, cu locația nu departe de cafeneaua Imperială, care era cândva lângă marele Ateneu român pe strada Știrbei Vodă.

Nimic nu pare că funcționează pentru el și totul este la mâna sorții indiferent de reputația tatălui. Soarta este împotriva lui și acasă. În 1906 Olga se desparte de el, iar după, în 1904, cere despărțirea cu tot cu patrimoniul lor comun. Copii lor, Horia, născut în 1892, primul Creangă născut la București, și Ionel, din 1898, dar și fetele Letiția și Silvia, au eșuat în a ține cuplul în pace și armonie. O a doua căsnicie fără copii se dovedește a fi fără succes.

În 1918 Constantin Ion Creangă este condus pe ultimul său drum. Chiar dacă a avut neșansa să fie pus între trei personalități ale țării noastre, a transmis indirect grația naratorului plus ambițiile sale personale artistico-tehnice, dar și aspirațiile sociale, băieților lui. În ciuda criticilor ca niște fulgere de la Călinescu, în care acesta arată un oarecare echilibru, acesta s-a chinuit să țină la suprafață bărcile sparte ale unei familii aflate în colaps financiar. În analele istoriei, rămâne totuși un părinte iubitor.

După ce s-au despărțit părinții, Horia și Ionel au rămas cu mama lor care s-a măritat. Olga Țimiraș a transmis alor ei copii grațiile unei firi blânde și balansate. Însă norocul ei nu a ținut mult. Familia ei a trăit într-o casă modestă, lângă Grădina Icoanei, strada General Lahovary 33.

Pentru mulți ani Horia va gusta din fructul amar al sărăciei, incompatibile cu gusturile ei boemice.